Muziciana

You are on my mind And it's not my choice My soul hurts just too much, When I hear your voice. And when I see your eyes, I can't even look At you, and tell you lies. My heart is running wild And I can't get it off my body, I'm running from our memories like A scared rabbit by hungry wolf. Thanks, honey... I wanted to have wings And fly to Neverland I wanted just some things... But i can't even stand Here and watch you smile At me But i'll be good someday And when you'll see My eyes alive again I'll be far away Where i want to be In the sun or in the rain, And I hope you will be good, Because now I'm in pain.

Mă trezesc umblând prin cartierul tău... M-am săturat să te văd mental,pe străzi, Prin locurile unde râdeam împreună... Şi mai rău, în locul în care ne-am aşezat pentru ultima oară pe o bancă. Poate nu trebuia să fiu tranşantă şi poate trebuia să las de la mine... Poate nu trebuia să mă doară atât de mult că în ziua aia nu ai avut chef nici să ieşi până la geam să îmi faci cu mâna. Am plâns ca un copil,mergând pe străzi, cu ochelarii mei roz... la ochi. Mă îmbrăcasem aşa de frumos... mă machiasem, aveam botinele cu toc şi haina nouă pe care mi-o cumpărasem. Voiam să vezi că sunt frumoasă pentru tine,iar tu nu te-ai deranjat să ieşi nici măcar până la geam să mă vezi. În ziua aia am suferit enorm. ...

Inspir poluare Şi-mi expir suflul... Ca să mai dau viață, Expir tot aerul meu Peste Marea Galbenă... Mă cațăr prin blocuri, deasupra norilor Şi mă întreb dacă mă vezi... Oricât aş vrea să te găsesc, Ceața asta toxică m-ascunde. Sunt îmblânzită din negură. Aici e greu şi da, Fac totul mai uşor când râd. Ochii-mi sunt lafel de murdari precum geamurile din hoteluri. Murdari de la poluarea celorlalți. Dar cumva, m-am obişnuit şi sunt blândă. Nici nu am nevoie de ochii mei, te dezmierd cu sufletul. Simțul meu e-n suflet,iar sufletul mi-l curăț mereu, mai ales înainte să te cânt. Ți-e dor de mine ? China, Decembrie 2017

Jazz-ul îmi umple camera,în surdină, cu un vibe bun. Un vibe pe care l-am avut atunci când m-ai ținut de mână. Habar n-am pe unde eşti, ce faci sau dacă îți pasă că mai exist,dar cred că o să mă rup de ideea de tine, aşa cum încep să mă rup şi de ideea de mine . Acum vreo două seri,stând la o bere, am avut impresia că ai trecut pe lângă mine, am tresărit şi mă bâlbâiam. Mi-aş fi dorit să dăm ochi în ochi şi să văd ce ai putea spune,pentru că eu nu aş fi putut spune prea multe. Mă bucur când îmi mai arunci câte un like,la câte ceva. Ştii, probabil tot ce-ar fi putut înseamna " noi ", este deja mort. - sunt secată de versuri şi rime, În care-mi doresc somnul, cu tine.

Sunt pe o altă frecvență, De suflete-mbibate-n carne, Nevroze de vastă demență, M-afundă în noaptea ce arde. Mintea îmi spune să stau, Dar inima-mi bate de teamă, Sa plec,doar asta mai vreau, Demoni la ceruri mă cheamă. Şi urc agale,puțin câte puțin, Mă-nnec în glume false, cu umor, Şi beau pahare pline de venin, Să-mi sting de tot poveştile de-amor. Dar într-o bună zi,un înger a venit, Mi-a zis să stau pe-un nor, la el in cer În brațele lui,uşor am ațipit, Şi îmi spunea că-l cheamă Lucifer... Am râs...mai mult de-atât, ce să mai doresc ? Când am văzut că-n moarte,totul e firesc.

Mă trezesc în noapte,cu inima speriată, Din frici prea mari de om dus spre finit, Am mintea plină de-ndoieli şi-ngreunată, De suflete-mbibate într-un etern sfârşit. Mă scald în zorii zilelor de iarnă trează, Nu văd nimic din tot ce-am mai rămas, Pe ochi pelicula mată se-aşează, Privesc la cer şi la neînfricatul ceas. De crezi că poți salva ceva din mine, Te înşeli amarnic, te rog să nu mă plângi ! Nu poți să-mi zici nimic măreț, străine, Poți doar să pleci, vreau să zac printre stânci. Din ziua-n care simțirea a pălit, Flacara din mine mi-a ars iubirea lumii, Apoi am dat frău liber focului mocnit, Şi am căzut din culmile pasiunii. Sunt doar cenuşa ființei vii ce-am fost, Sunt eu  iar vocea mi-e secată, Mâinile mi-au stat, pe suflet, adăpo...

Taxiul goneşte pe străzi muribunde, Iar eu privesc de pe geam, Număr atent minute, secunde, Din câtă viață mai am. Văd oameni zâmbind, este iarnă... Colind prematur prin oraş, Aş vrea ca mintea să-mi cearnă, Zăpada-nghețată-n lăcaş... Şi trec peste timp,ca o frunză, Plimbată de vânt,peste zări... Uscată, cad pe o peluză, Plină şi ea de frustrări. Aş vrea să mai cânt iar cu tine, Să mai simt ce-a rămas dintre noi, Dar tu esti departe de mine , Iar eu duc un mare război. Aş vrea să-ți mai spun înainte, Să plec din al vieții firesc, În două-patru cuvinte, Cam cât de mult te iubesc... Îți recunosc mai bine în scris, Că drag mi-ai fost de mai mult, Dar sufletul nu l-am deschis, De teamă să nu-mi fii prea crunt.. Multe-am s...