Anotimpuri...

Daca ai pleca,gandurile mele,scrise ar arata...cam asa...

"...era o iarna atat de rece si apasatoare cand te-am cunoscut....orasul era inghetat si, desi luminat de mii de beculete colorate,parca nimic nu putea sa-l inveseleasca, cum nici pe mine aparent nimic nu ma putea scoate din starea de depresie in care ma cufundasem...

...ma starduiam sa-mi recapat spiritul tineresc, sa fiu din nou eu, sa-mi caut fericirea. Atunci,ca un raspuns la strigatul de ajutor al sufletului meu, m-ai invitat la dans...neasteptandu-ma la ce avea sa vina si plina de indoieli,am incercat sa ma impotrivesc sarutului tau, crezand ca oricum n-are nici un rost.

Dar avea...

Asa am inceput noi sa existam...O existenta modesta, nu foarte tumultoasa, nici foarte pasionala, dar care pentru mine a fost ca o ploaie binecuvantata intr-o zi torida...

Te iubeam, si vroiam sa ti-o dovedesc, eram pregatita pentru ce avea sa urmeze, pentru un nou pas in relatia noastra. Te iubeam si aproape ca ma sufoca sentimentul asta, dar eram atat de fericita, incat nimic nu m-ar fi putut dobori in acele momente, nimic, atata timp cat eram impreuna, cat stiam ca te am pe tine...

...In betia acestui sentiment euforic, nici nu puteam macar sa-mi imaginez ca intr-o zi nu vom mai fi poate impreuna. Cu mintea mea de copil inca, nu anticipam ce avea sa fie si nu stiam sa ma port asa cum ai fi meritat, nu am stiut sa-ti dovedesc ce simteam atat de puternic... Atunci poate ca m-ai fi iubit si tu si n-ai fi crezut ca pentru mine relatia noastra fusese doar o joaca. Pentru ca asta trebuie sa fi crezut, din moment ce ai disparut fara sa crezi necesara vreo explicatie.... Am incercat singura sa gasesc raspunsuri la intrebari...care ma bantuie inca, nu indrazneam cu nici un chip sa mai iau legatura cu tine, ma consideram singura vinovata de situatia in care ma aflam si trebuia sa suport consecintele. “O sa treaca”,ma gandeam mereu, “o sa cunosc pe altcineva, o sa fie cu totul diferit, o sa ma faca fericita si o sa rad de amareala de acum”...

Era cald...torid...

Eram in plina vara, vara care trebuia sa o petrecem impreuna si eu eram fara tine. Intre peretii camerei mele, singura, ascunsa, departe de ochii prietenilor. Eram cea mai fericita in fata lor, dar muream cate putin in fiecare zi,eram o epava. De ce nu trecea ...?

Mai tarziu aveam sa realizez ca n-o sa treaca niciodata. Tu ai fost iubirea pe care multi o cauta, putini o gasesc si unii reusesc s-o pastreze...

Dupa o vara monotona, cu nopti nedormite,a urmat toamna, un pic mai agitata, scoala, liceu, muzica ,cunostinte noi, aproape puteam sa spun ca incep sa ma vindec. Am inceput sa ies foarte des, sa cunosc lume multa, sa-mi distrag atentia de la suferinta ascunsa. Imi era mai bine. Pana intr-o zi, cand te-am vazut in multime. Da, erai tu, acum nu ma mai inselam, cum ma inselasem de atatea ori pana atunci, crezand ca-ti vad chipul intre atatea chipuri straine. In momentul acela, tot ce incercasem sa recladesc din ruine, se daramase. Eram iarasi in acelasi punct din care am plecat...

...de multe ori imi spuneam ca singura cale sa uit ce s-a intamplat, ar fi sa incerc sa dau ochii cu tine iar. Nu pentru a ne impaca, nici pentru a-ti cere explicatii,ci pentru a ma obisnui cu ideea ca existi si ca ti-e bine fara mine si ca nu e nimic rau in asta. Si asa am si facut. M-am intors in cercurile in care ne invarteam si am incercat sa pastrez o distanta amicala intre noi. Am reusit-o si pe asta, chiar daca in interior strigam cu disperare ca te iubesc. Reuseam sa pastrez aparentele...

Apoi...

...am cunoscut,in sfarsit pe altcineva. Parea ca o sa fie bine, a mers o vreme, dupa care s-a dus totul de rapa. Nu am suferit. Eram deja obisnuita cu asemenea esecuri. Oricum, nu ma asteptam sa iasa ceva bun. Pana intr-o zi cand a vrut sa ne impacam. Ma gandeam ca merita o incercare. M-am aruncat pur si simplu , crezand ca fac bine, de fapt nici nu-mi mai pasa. Era momentul acela si vroiam sa-l traiesc, nu-mi mai pasa de ce avea sa urmeze...

...bineinteles, relatia n-a mers nici de aceasta data. Iar n-am suferit mai mult de o jumatate de ora. Mi se parea ceva foarte dubios, ii daruisem ce aveam eu mai de pret la momentul acela, relatia esuase lamentabil, dar eu nu aveam regrete, nu pentru acest moment ,cel de acum...

...M-am aruncat ulterior in doua relatii sortite din start nereusitei, chiar daca undeva in inima mea, speram sa iasa ceva...

Acum, la aproape un an de cand ne-am despartit,sunt iarasi singura, groaznic de singura, cum am fost cand m-ai lasat ultima oara in statia tramvaiului.N-am mai simtit de atunci nimic asemanator clipelor pe care le-am petrecut impreuna si dupa tot ce mi s-a intamplat pana acum, sunt convinsa ca nu o sa mai simt, cel putin nu la aceeasi intensitate. Tu ai fost cea care trebuia sa stii sa ma pretuiesti, dar nu ai facut-o, preocupata de propria-mi fericire, si acum inca mai caut raspunsuri, raspunsuri pe care nu o sa ti le cer niciodata. Pentru ca am vazut ca esti, ti-e bine fara mine, si nu e nimic rau in asta...

...Oriunde m-as duce, orice as face, n-o sa reusesc niciodata sa te uit si nici nu vreau asta. Vei ramane mereu cea mai frumoasa amintire a mea, cea mai mare dorinta a mea, chiar daca m-am resemnat deja cu gandul ca am avut sansa noastra, dar am lasat-o sa scape...

...te iubesc, si asta ma va urmari mereu, oricat de mult as incerca sa scap de durerea zadarniciei acestui sentiment. Iarta-ma ca nu am stiut sa te fac si pe tine sa simti asta. Poate ca am fi fost si astazi impreuna. Cu regretul asta va trebui sa ma impac de acum. Sa nu lasi fericirea sa scape, fa tot ce poti pentru asta!... "

Ah...si inca ceva...te rog,nu ma uita...

Noapte buna...

-Infinitului meu magic-