marți, 22 decembrie 2009

Visul...



~In momentul in care ai incetat sa mai fii copil,esti deja mort...


Si uite...cateodata ma intreb de ce visez asa multe.


de ce adorm,si cand vreau sa visez ceva,nu visez,in schimb visez oameni,locuri...vise-vise-vise...vremuri,in care nimic nu se schimba,totul devine monoton...


vrei sa faci ceva si nu ai voie,de ce? ...simplu,de aia!


imi pot schimba visele in realitate...da...


Odata am visat ca zburam,pur si simplu,negam orice lege a gravitatiei,a fost unul din cele mai reale vise pe care le-am avut...am simtit cum plutesc deasupra tuturor...si inca pot sa mi-l amintesc...


Era o zi de vara...calduroasa,dar nu acea caldura obositoare,ci acea caldura care te face sa iesi pur si simplu,sa te asezi pe o banca in parc si sa citesti o carte...sa asculti zumetul natural al musculitelor,copiii jucandu-se prin iarba,cei mari discutand despre diverse lucruri,aparent importante...

Si cum ziceam,era o zi de vara...eram o lumina atat de frumoasa,se vedea printre copaci, eram intr-un loc plin cu mici cabanute,ca un fel de "camping"...din apropierea Buzaului,intr-o depresiune...auzeam raul ce era doar la cativa metri de mine,iar aerul era caldut,care din cand in cand se mai racorea,cand adia usor vantul...

Mergeam agale prin iarba,cu o rochie lunga si de un alb putin mai spre galben-gri,fredonand un cantec despre un flutur...care suna cam asa " Love me,love me on the leaves,before we say goodbye,kiss me,kiss me with your breeze,you'll be my lullaby...tomorrow I'll die..." la un moment dat am inceput sa ma invart prin iarba...si sa ma simt din ce in ce mai usoara si mai neatrasa de pamant.
Saream de pe un picior pe altul si pe varfuri,la un moment dat,saream din ce in ce mai sus,atingand pamantul sublim si usor,doar cu varfurile degetelor...apoi am inceput sa plutesc in aer,invartindu-ma...
Atunci am avut pentru prima oara un sentiment de libertate... adevaratul sentiment de libertate si caldura...
~...apoi au inceput alte vise...care o sa le povestesc...probabil,altadata...
Intre toate sentimentele de durere,extaz,iubire,tristete,agonie,ura...intre toate acestea este o armonie perfecta...fara noi,nimic nu ar mai fi lafel...oare de ce nimeni nu incearca sa zabeasca ? de ce nu pot fi fericiti pe lucrurile marunte?...
Oamenii uita lucrurile simple...uita sa mai priveasca un apus,un rasarit...uita sa mai priveasca o floare,pe camp...uita de natura si de frumusetea ei pura...
Omul modern strica multe...omul modern,care nu stie sa traiasca si in trecut...nu are suflet...
Imbratisez pe cineva,fiindca ii fac ziua mai buna...
Cand un om se uita la mine,ii zambesc...si imi zambeste...multi uita sa mai zambeasca,sunt mult prea ocupati sa traiasca pentru lucruri mari...nu si pentru cele mai mici,dar care au o importanta...
Visand este ca si cum ai trai o vesnicie,traind e ca si cum ai muri maine...( James Dean)
Razi...zambeste,bucura-te ca existi,cat inca mai poti!...si nu in ultimul rand....
~Viseaza!
Noapte buna,te iubesc...sa visezi frumos...
Elle'.

Un comentariu: