Ana

Rasare

Alba,

Din adancuri

Sare

Cu paru-i

Valuri.

Fiica,

A pamantului rod,

Mama

A omului nou,

Mandra-i zeita

Peste veacuri.

Merge,

Ea stapana-i

Peste toate.

Pe Pamant

E prima,

Dintre toate.

Cu flori-n par,

De aur

Si pe umeri greu,

Cu nurii-i albi,

Paseste goala

Spre Adam.

In lacrimi grele

Da nascare, Mama.

Iara cu o mangaiere,

Ia al vietii suflu

In extaz

E Moartea.

Fecioara fiind

Priveste-n zare.

Mireasa cosmica,

Isi priveste alesul

In ochi si din ochii-i

Devine soata.