vineri, 1 noiembrie 2013

Ardere launtrica


Nimic nu e cum am planuit.
Nimic nu merge.

Mi-e atat de dor de tine,iubitule,incat ma trezesc gandindu-ma la tine.
In schimb,ma abtin sa nu te sun si sa nu te caut. Pentru ca nici tu nu o faci...si intr-un final mi-am dat seama ca poate nu ma mai vrei.Sau nu asa cum o faceai candva.
Ma simt prea singura.
Vreau sa te vad,dar tu nu-ti doresti asta.
Eu de ce sa mai vreau ceva?
Ma complac in situatia de a sta si a scrie in fata unui laptop,despre ce simt si ce imi doresc.
Despre cat de mult dor si dorinta de tine am.

Totul e din ce in ce mai pierdut.
Mint ca nu am planuri.
Mint ca nu-mi doresc.

Mi-e frica,pur si simplu. Si tu te-ai indepartat de asta,mult.

Si plang,pentru ca nu stiu cum sa fac,si tot caut solutii si mi-e dor de tine.Si am nevoie de tine,am nevoie sa ma saruti ,asa cum o faci tu. Nu mi-ai  mai sarutat buzele de mult,iar eu am nevoie de asta.

Sunt constienta ca totul e din vina mea,s-au intamplat multe,si nu am stiut sa le organizez.
Dar,ma uit pe strada,si vad. Si-mi doresc sa ma saruti si pe mine,asa cum vad.

Te rog.
Nu mai vreau sa vina totul de la mine.
Mi-e greu sa ma autoinvit in viata ta. Fara ca tu sa iti doresti cu adevarat.
Mi-e greu sa stau departe si sa tac.
Si zic,"nu",si tot "da" fac.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu