Muziciana

 vocea ta-mi trezeste-n minte cu cateva cuvinte fiori de scurta vreme, sinapse intrerupte... cadente efemere pe margini de sere

Spre ce ne ducem noi ? falnice,femei,diafane umbre si lumini prin dealuri si prin vai...? Ne ducem spre frumos,spre infinit, caci lumea noastra blanda,ne-aduce nesfarsit. Ne-aduce-n glasuri de vapaie amintite intr-o mare de iubiri de foc si paie ... Cand tu vei sta acum si-ti voi citi, Sa fie,noapte ,seara,zi Tu,draga mea,vei fi  , un zambet toata  ! Caci tu esti viata,tanara si mandra laolalta ! Te sarut cu drag. Sinzianei Dinu 

Strada e plina de zambete. Eu le culeg si rad cu ea. Ploua ! Na ! Lumea ne priveste , Dar,lipsind ceva. Priveste muta din vested-amaruile umbrele. Apasate,picurand pe ele. de parca le-ar tine si ei Intoase inspre cer, Invers, spun si sper :  Ca poate vreodata, Ploaia ,draga,vei fi iubita De lumea noastra toata. 

Iti place ,sau nu. Tu nu esti,tu. Si-am incalecat pe-o sa Si-am plecat din viata ta. Evolutia revolutiei din mine spune ca uneori e bine sa faci schimbari majore. Revolutia evolutiei nu prea ar vrea sa le accepte,deoarece e atasata. Evolutia in sine,e foarte buna. Revolutia este atragatoare. Chiar erotica,sau eroica. Sa fug,zic,caci nu-i a buna,nici a prieteniei nu e,si mai ales a iubirii. Este a naivitatii feminine,sensibile si putin atrase de false zambete .

Zilele mele cu soare,prind viata, Se nasc. Iar eu,pe tine muza mea isteata, te las.

Iti las iubirea mea pe-o piatra In zgura ,vantul s-o ia ,pe toata, Sa o duca departe-n zari de cristal, Prin vuietul fin al spartului val, In stanca ce-nnoata stand nemiscata, Prin sarea ce dulcele-i omul imbata. Fete si fete-n oglinda-i de jar Cand tuna si fulgera,totu-i amar. Si cum se ridica,viata din noi Oamenii - sfinti,si oamenii - goi, Ne-alearga si zboara prin creste-nghetate Prin falduri albe si lacuri uscate. Iubirea mea - cu tine in veci Oriunde te duci,oriunde mai pleci In vietile noastre,mici , trecatoare, Asculta-mi cuvintele de legatoare, Si -ncredema-n viata-vietii ce este Ca Luna si Soarele-ntr-o poveste. Cum toate rasar din neant, Al firului timp,ca de diamant, Ce iara si iara,ridica la cer Sa nu mai fii singur,niciodata stingher. Iar calea-ti sa-ti fie, Frumoasa,si vie.

Vise din vise,toate permise-n tacerile-mi scrise. Din tot si toate se naste finit, Din toate si tot,traiesc infinit . Zambete atinse de zambete stinse In lumi paralele si toate-ntre ele se-aprind ca prin focuri in sute de jocuri frumoase,si mici ,pe alocuri.

Daca tot v-ati apucat de citit,cititi pana la capat  :)  Cand ma schimb,eu,cel putin,las un haos in camera si prin sifonier,caci este vesnica problema.  Foarte rar stiu cu ce sa ma imbrac Atunci este un haos in camera,ca nici nu gasesc nimic,ma si enervez,spun si doua-trei injuraturi,ma mai lovesc la degetul mic de la picior. Intotdeauna,sau in locul acela din cot,unde doare,iar expresia "ma doare-n cot" ia viata. Presimt bine,in sfarsit. Influenta oamenilor mai putin optimisti,luase amploare si in mine,dar multumita serii trecute ,dintr-o bodega hippioata,unde lumea radea si radea,m-a facut sa-mi amintesc de ce este viata  frumoasa.  E bine sa ai sensibilitate,si sa te joci.  E bine sa acumulezi experienta de viata frumoasa.  E bine sa vezi si sa razi . Mult ! E frumos. E bine sa te bucuri de gargarita aia din iarba. Pana la urma,cat de rau poate sa fie. Caci,in final,noi toti trecem intr-un loc "mai bun" (umbla vorba)...

Privesc la cer si zambesc pe-alei Ma joc cu viata si cu cantecul ei. Ritmuri de samba pe strazi colorate, Rasete multe si vise-aglomerate. Suflet de zi Si stelele mii, Se joaca-ntre ele Ca ata-n margele. Suflet de noapte Si stelele toate, Canta-ntre sori Ca Luna-ntre nori. Iubesc mai aprins, Devin paradis Iar eu si cu mine... Suntem vecine.

Valuri albe de atata sare ma imbata iar cu tine, Dar viata-mi spune mici secrete despre mine, Incat din doua vorbe mari si o clipire, Ma arunc din stanci ,Luna sa m-admire. Si-adorm in dansul ielelor, In umbrele stelelor si-n visul sirenelor, Ce-mi canta acum,un cantec de dor, De-ai lor marinari , In ape,strengari, Ce-si cruta durerea unui vesel amor. Si vad cum plutesc prin orizontul pustiu, si simt cum innot in aerul viu. .

Daca stau sa ma gandesc, mai bine,inspre lume Ajung sa tac,si sa zambesc Caci ,n-am prea mult a spune. Si de-mi iau bine,seama prea mult nu mai conteaza, ca lumea noastra toata se-mparte-ntr-o amiaza. Atunci e mai frumosa,mai buna si mi-as duce, o viata-n soarele amiezii ,scumpa, demi-dulce.

De mine sa zbor ,departe de tine departe de voi,ce bine mi-ar prinde sa mor,departe ,sa urc pe nameti de soare aprinsi,de luna nestinsi, de iarna-nghetat,un suflet aprins, in suflu de vara ,pe mare cuprins in valuri ce cad din stanci,si se sparg departe de mine,aproape-n sirag de perle secate,de viata uitate, de mine,de tine,de vorbele toate. Uitate departe de ochii-mi zglobii, cu viata-n siroaie de ganduri pustii. De noapte si zi sa uit,sa adun De viata sa rad, de moarte sa spun.

Unul plus unul fac doi . Adunat cu un sarut si minus un cuvant, pe-alocuri , mai scadem  ...ramanem amandoi. Apoi inmultim , Sa ajungem unul,si ne da cu rest Pentru ca-mpartim . Si cand sa terminam,cu toate deodata, Ajungem radicali in lumea noastra toata. Mai furam priviri,si numitori comuni, Intr-o ecuatie ,cu grad mic de minuni. Tot ne mai zambim,cu-n cosinus de y sau unul de x... Cata ceata-n tot patratul asta  ! Iar cercul lui inscris,ne tine pe-amandoi Ca in paradis. Si dupa toate-aceste operatii mici, Punem in tabel ce-am mai scris pe-aici. Dintre toate astea,tot ce vreau sa stii : este ca 3,14 e egal cu Pi. Si daca nu prea intelegi tot ce zic acum ,  Uite-o demonstratie la-nceput de drum :  Dupa cum se vede,totu-i natural :  Eu sunt o constanta,iar tu irational.