joi, 27 august 2015

Leul

Pieptul mi-e hazardat de strigate,incat tot gatul mi-e amortit. Ochii-mi stau continuu intredeschisi de la prea multa lumina iar urechile-mi sunt obosite de vocile ce zbiara acerb in capul meu, ce are o tendinta de inclinare pe partea stanga...
      Stiu, mi-e ciudat... parca m-as culca pe o ureche sa nu mai aud o parte din strigatele care-mi provoaca greata.
     Imi provoaca o greata lenta si apasatoare, caci plamanii mei imbibati de prea mult tutun refuza sa mai primeasca oxigen.
Ma doare.
Ma doare in capul pieptului si ma apasa...ma apasa lafel de tare ca tancul ce-mi striveste inima. Ce vrei sa fac ?...
Ma omoara iar...si mi-e teama ca mi s-au dus de mult cele noua vieti.
Tu, ma omori, ma distrugi, ma spargi, ma farami, ma arunci, ma izbesti.
Ma faci sa mor fara ca tu sa stii...
ma faci sa fug, sa tac silita de oamenii din jur.
Silita de viata asta care ma omoara.
Silita de Dumnezeul altora, si de mana mea.
Silita sa uit de dragoste si de placerile carnale pe care le au toate animalele.
 Sa ma uit pe strazi la noi , ca niste fiinte grele,
goi
suntem goi.
Goi de sentimente si ahtiati dupa orgasme .
Secunde de placeri vinovate sau ne...
Naivitate ?!
Taci , caci viata-ti ofera cel mai tare orgasm, orgasmul fricii de moarte.
Va e frica sa fiti orbi, nevazatorilor !!
Iar tie,
 tie ti-e teama sa existi.

Minciuna, dulce calitate umanoida.
Tu esti.
Ma sfasii precum un leu infometat , un leu ce-si termina prada prin locurile lui, iar apoi pleaca , nepasator, arogant, lasandu-ma sa zac intr-o balta de sange murdar de praf cu ochii incetosati, murind incet - incet...iar in timpul constient pe care il mai am...simt cum se apropie hienele , ranjind la carnea sfasiata,murdara. La resturile tale. Ii vad ca se apropie... si ce sa le fac ?! Nu pot sa ma mai ridic, am un picior spintecat la 3 metri de mine, iar mainile mancate. Gatul atarna pe jos, iar ochii vad tot, dar nu te mai vad pe tine..
Tu ai plecat,lasandu-ma in grija hienelor, insectelor, noroiului, iar ochii mei se-nchid, si in capul meu ramane imaginea cu ei, cu ei toti, dar, fara tine...
Tu ai plecat, m-ai predat timpului si mortii mai usor decat se preda aburul, aerului.
Am orbit de-atata intuneric

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu