Poemă inimii mele
Tu, baţi precum nu-mi bate nimenea
Nici măcar la uşă,
La uşa mea..
Unde bat doar greierii din capul meu
Şi cânta ciocănitorile, mereu.
Tu, baţi precum bate toaca din mănăstirea de pe deal
Deloc exact şi poate artmic -
Tropote de cal
Aleargă-n negura zilei de-amiază
Să-aprindă noaptea c-o singură rază.
Tu, baţi uşor precum trianglul din orchestra cu oamenii de lut
Însă baţi dezordonat şi-atât de-acut..
Încât mă sperii uneori şi zbier
De se dispersează stelele prin cer .
Tu, baţi atât de vioi...
Încât îmi aminteşti
De dragostea dintre noi.
Dar, vai, e linişte,
nici n-am mai clipit !
Tu ,dragă-mi inima,spune-mi
De ce pentr-o secundă te-ai oprit ?!
Comentarii
Trimiteți un comentariu