Poemă inimii mele

 Tu, baţi precum nu-mi bate nimenea

 Nici măcar la uşă,

 La uşa mea..

 Unde bat doar greierii din capul meu

 Şi cânta ciocănitorile, mereu.

 Tu, baţi precum bate toaca din mănăstirea de pe deal

 Deloc exact şi poate artmic -

 Tropote de cal

 Aleargă-n negura zilei de-amiază

 Să-aprindă noaptea c-o singură rază.

 Tu, baţi uşor precum trianglul din orchestra cu oamenii de lut

 Însă baţi dezordonat şi-atât de-acut..

 Încât mă sperii uneori şi zbier

 De se dispersează stelele prin cer .

 Tu, baţi atât de vioi...

 Încât îmi aminteşti

 De dragostea dintre noi.

 Dar, vai, e linişte,

 nici n-am mai clipit !

 Tu ,dragă-mi inima,spune-mi

 De ce pentr-o secundă te-ai oprit ?!