duminică, 9 august 2015

Poemă inimii mele

 Tu, baţi precum nu-mi bate nimenea
 Nici măcar la uşă,
 La uşa mea..
 Unde bat doar greierii din capul meu
 Şi cânta ciocănitorile, mereu.

 Tu, baţi precum bate toaca din mănăstirea de pe deal
 Deloc exact şi poate artmic -
 Tropote de cal
 Aleargă-n negura zilei de-amiază
 Să-aprindă noaptea c-o singură rază.

 Tu, baţi uşor precum trianglul din orchestra cu oamenii de lut
 Însă baţi dezordonat şi-atât de-acut..
 Încât mă sperii uneori şi zbier
 De se dispersează stelele prin cer .

 Tu, baţi atât de vioi...
 Încât îmi aminteşti
 De dragostea dintre noi.

 Dar, vai, e linişte,
 nici n-am mai clipit !
 Tu ,dragă-mi inima,spune-mi
 De ce pentr-o secundă te-ai oprit ?!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu