În numele Tatălui...

Mă aştern pe pat cu gânduri,
Mă trezesc, iar minte-mi umblă
printr-un univers ascuns
Într-o mare-atât de-adâncă.

Linişte acum! Am zis!
Viața-mi este atat de sumbră pe de-o parte...
Luminoasă când e noapte,
Ca în Paradis.

Mă privesc într-o oglindă,
Doamne, unde m-ai lăsat ?
Deşi-s atee convinsă,
Capu-n jos,eu l-am plecat.

Am gândit un Dumnezeu
Mai presus de corp şi minte,
Zboară gândul ca un zmeu ...
Oare eu, n-am fost cuminte ?!

Aşa e-n viața muritoare,
Te izbeşte suferința!
Gust amar ca de pelin,
Nu prea pot să mă închin,
Îmi pun un pahar de vin
Şi aştept un semn divin...

Amin !

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Pierdut umbra.