Muziciana

Este liniste. Zambesc. Apari tu.Ma saruti. Te pastrez. Iar imi rasuna linistea. Si e atat de bine! "Sunt bine si te iubesc." 3. Si iar zambesc.

E ultima oara cand ma faci sa plang. Cauta-mi privirea. Daca mai poti.Daca nu este opaca! Toate suferintele-mi omoara sufletul. Tin totul in mine,iar tu nici macar nu vezi ca sufar. Si continui... Cand iti vei da seama... Amuzant... Te rog,fa-ma sa simt ca ma iubesti. Si mai amuzant... 3.

Trei. Jumatatea de infinit. Numarul ce ma urmareste. Ziua,anul,blocul,apartamentul,numarul strazii,poza,casa,camerele. Familia.Iubirea. Ca in rebus,in mijloc gasesti numele noastre. Pe parti gasesti sentimentul meu. Cauta-l! Si fiecare unu din acest trei,este la mijloc! 111 111 111

Soarele se casatoreste cu Luna! Luna mireasa-a sufletului Soare,si mort fi-va cu drag de ea! Tac si ascult. Nunta cosmica! Aud viata! Un caine ce sufera,de singuratate! Vantul ce-si aduna toata forta in a lovi precum valurile marii lovesc stancile,multa melancolie! Totul pare mort,si totusi traieste... Zambete oropsite de timpurile ce le traiesc! Priviri mult prea grele,ce atarna lacrimi! Stele razand,raze dansand. Suflete umbland aievea,pierdute printre noi,celelalte suflete! Infiorator! Tulburator! Vesel... Profunzimea gandurilor,mult prea simpla sa poata fi inteleasa! Iar din sarutul lor tot ce pare este o eclipsa. Am mainile reci,ca intotdeauna. Casatoreste-te cu mine!

Iar azi,iti spun iarasi ca te iubesc,am vorbit cu tine. Si iarasi,zambesc,clipesc,traiesc,rad! Daca ar fi asa,pentru totdeauna... Spune-mi tu,iubito... Nu ar fi frumos? Ale gandului altar,imi spun multe fiinta ta,si ma indeamna catre tine,catre noi. Dar stii,mi-e dor de tine! Asa cum nu te-am avut niciodata... Sau poate doar pentru scurt timp,ce nici nu poate fi dibuit de noi,oamenii. Eu prin tine simt. Fa-ma sa zambesc,sa te pot face si eu. Cufunda-te in mine,in noi,si in tot ce simti. Traieste prin mine,sa traiesc prin noi,ca tu prin mine sa refaci,ceea ce odata...exista,dar nestiut de nimeni si nimic,a prins a te avea pe tine,pe mine,pe noi. Doar noi. Iubita mea...

Astept sa vad inflorind ciresii. Si poate se mai gaseste un zambet si pentru mine. "Mi-amintesc de prieteni si de iubita..." Iubita mea primavara,ai venit! Hai,prieteni! Sa-i cantam! "Ce facem acum?ce cantam?" "Cine stie -In umbra marelui urs?-" "Hai Ele!" "Andrei,hai si tu!Salut!" "Cata,ce faci,omule!" "Hai,hippioata noastraaaa!" "Primavara,pe iarba,ce bine e!" "Ele,da-mi si mie o tigara,te rog" "Hai frate,mai am doua...hai ia si taci,vreau -Amintire Cu Haiduci-" "Sa cantam!" "Hai in Vama,acum,mergem pe jos!" "Chitara prima?" "Hai Ele!" "Aprinde-mi tigara,si cant." [...] "...unde-s pistoalele haiducilor...lai lai lai lai..." Mi-era atat de dor... Si iata-ma,zambesc!

Adorm.Incet. Incet...asa cum ma indragostesc. Adorm.Cu tine in gand.Iar tu,ma lasi sa iti port iubire. Printre stele iti gasesc ochii. Printre razele lunii,gasesc calmul.Si zambetul tau. In noapte te aud,spunandu-mi... Ca ma iubesti. Si in sfarsit am adormit. Sau poate am dormit inca de la inceput. Cat de bine e in bratele tale.Ma adormi usor,usor. Ma duci spre mii de tarmuri fantastice. Dar,te rog... Nu-mi da drumul la mana. Mi-e frica de intuneric. Te iubesc. -Te astept,in locul nostru,la aceiasi masa,lumina lumanarii,la aceiasi ora de 8:00 seara...-

"Springtime is the land awakening. The March winds are the morning yawn". Adie un parfum de primavara. Ma plimb agale printre pomi.Inca neinfloriti. Astept. Merg spre liceu. M-am trezit mai devreme. Inca nu e soare. Ici colo cate o raza. Frumos. Azi iubesc iar. Vreau sa ma atinga Sooarele. Am adormit putin.Am visat ca era vara. Albine jucandu-se printre flori. Acum trebuie sa ma ridic,si sa continui sa merg. Am facut o mica cezura. Ma grabesc putin,prin pasaj,cu broderie,de vant. Poate ca doar vreau sa te vad.Vreau sa vad cum imi zambesti. Azi cred ca o sa zambesc si eu.Si tu o sa ma tii de mana. Poate nu o sa raman rece.Poate imi iau "la revedere" de la iarna ce-mi poarta sufletul. Te iubesc,draga mea primavara.Te astept,in acelasi loc.

Azi... O zi ca oricare alta. O dimineata mai insorita decat celelalte. Si prieteni care se duc. Ajungi sa crezi,ca nu e bine sa ajuti. Pentru tine. Nu pentru ceilalti. De ce sa fac eu toate astea? Ah...imi place sa ii fac fericiti pe ceilalti. Acum ma intreb,si iti dau dreptate ca nu e bine sa fiu asa. Si totusi asa sunt eu. Mi-a fost teama de asta. Dar se intampla. Ca de obicei,cand celalalt se plictiseste,gaseste pe altcineva,are alta treaba,are orice altceva de facut...uita de cel care i-a facut momentele grele,mai usor suportabile si care l-a facut sa zambeasca. Si totusi uita,si il lasa in urma... Trebuie sa treaca peste tot. Dar nu e nimic. Trebuie doar sa ma obisnuiesc. Trebuie sa zambesc,sa ma prefac a fi bine,ca nu sufar,si sa imi inabusi lacrimile. Fiti fericiti. Poate o sa fiu si eu odata... Sau poate nu...asa cum spun mereu... Dar eu sunt una singura. Voi sunteti multi. Si voi sunteti importanti. Cat sa zambiti. O sa zambesc si eu vreodata. Poate cand o sa va aduceti aminte...

Uneori ma indragostesc fara sa imi dau seama... Si imi dau seama ca nu e bine. Nu de tine... Ma prefac ca nu am nimic. Si ma prefac a crede ca o sa fiu bine. Uneori nu sunt bine,alteori ma mint ca sunt bine. Tu sa fii fericit. Atunci imi e si mie bine. Si poate intr-o zi,o noapte...o seara... Se va indragosti cineva. Si eu lafel. Poate... Poate da... Poate nu... Trebuie sa termin. Intaiul cuvant din noul meu suflet,incearca a fi "rece". Desi doar falsul il face a fi rece. Te iubesc. Si nu am stiut asta. Iarta-ma.

Iubirea mea, in tot ce tine de tine,de mine,de noi...de tot,niciodata nu o sa ademenesti o falsa viata,care sa iti ia toata puterea sperantelor si toata profunzimea iubirii,pentru ca pur si simplu...acesta este purul...purul adevar,pur precum lacrima... Soarele meu... Totul este stralucitor ca lumina vietii ce arde in tine,si in adancul sufletului meu. Ca gheata ce se sparge in razele de soare ce o strapung! Eu nu pot face asta,viata salasluita in a te iubi,eternitatea vietii de acum si a celei de dupa. Si moarta voi fi cu drag de tine...si de noi... ...si totusi... atunci cand nu voi mai fi,aduc pe lumea mea,sau a celorlalti,tot ce am lasat si tot ce am iubit o viata intreaga printre muritori. Iar eu,imi aduc aminte de tine,lumina mea. Vocea ta,ce strabate relativul timp si spatiu,ce se loveste de noi,ca valurile marii de inunecate ziduri eterne,in mici franturi de romantice cadente! ...si toata viata mea,ce tie ti-o dedic,nemurirea imaginatiei mele,amintirea mea! Tu esti infinitul m...

Ma pierd intr-un somn de iarna,atat de adanc,iar tu incerci a ma trezi...si nu poti... Si totusi ma inselam atat de amarnic ca primavara avea sa imi lumineze putin viata. O iarna inifinita. Ninge. Iar si iar. Intre timp,omul de zapada s-a topit. Dar acum,pare ca vrea sa revina la viata. Vantul imi sopteste ca va fi iarna. Se pastreaza. Martie...Iarna... Si cat de repede imi trece timpul. Simt mult prea profund totul. Cat pot sa fac asta?... Mii si mii de fulgi de zapada! Mii si mii de oameni! Fulgii de zapada se topesc. Oamenii mor! Ma duc sa imi imbratisez omul de zapada. El ma iubeste. Si inca atat de mult. Acum sunt atat de rece... Inainte imi era frica sa il imbratisez,mi-era frica sa nu il ucid!. Acum nu trebuie sa imi fie frica...acum sunt atat de rece... Si cu toate astea... Iubesc. Nu ma voi mai incalzi niciodata. Iubire de gheata. Strapunsa de foc... Sau nestrapunsa de el... Si totusi... Sunt atat de rece...incat...parca am murit. Oare mai respir... Ceata imi tulbura ochii... ...