marți, 9 martie 2010

Celui ce esti tu.



Iubirea mea,
in tot ce tine de tine,de mine,de noi...de tot,niciodata nu o sa ademenesti o falsa viata,care sa iti ia toata puterea sperantelor si toata profunzimea iubirii,pentru ca pur si simplu...acesta este purul...purul adevar,pur precum lacrima...

Soarele meu...

Totul este stralucitor ca lumina vietii ce arde in tine,si in adancul sufletului meu. Ca gheata ce se sparge in razele de soare ce o strapung!


Eu nu pot face asta,viata salasluita in a te iubi,eternitatea vietii de acum si a celei de dupa.
Si moarta voi fi cu drag de tine...si de noi...

...si totusi...
atunci cand nu voi mai fi,aduc pe lumea mea,sau a celorlalti,tot ce am lasat si tot ce am iubit o viata intreaga printre muritori.
Iar eu,imi aduc aminte de tine,lumina mea.


Vocea ta,ce strabate relativul timp si spatiu,ce se loveste de noi,ca valurile marii de inunecate ziduri eterne,in mici franturi de romantice cadente!

...si toata viata mea,ce tie ti-o dedic,nemurirea imaginatiei mele,amintirea mea!

Tu esti infinitul meu magic,spre care ma indrept,cu nerabdare...


Sarut vantul si apoi,te vad.
Te privesc,ma apropii...te cuprind...
Si asa imi astept eternitatea in bratele tale.
Ascultand totul,ascultand linistea.

...si totusi...cu mine esti doar tu...

Undeva in tot ce am scris exista mult prea multe urme de adevar.
Iar tu stii asta...si te rog...
...Nu ma uita,asa cum nici eu nu o voi face!


Ochii ti se pleaca,usor usor peste nemilosul timp...
..si eu,te sarut pentru ultima oara.
Sfarsind ceva ce nu avea a fi inceput!

Iti aud bataile vietii,si iti simt caldura ce o emani cu atata putere
...apoi in adanca noapte adormind imbratisati ne pierdem incet incet in visul tau,sau al meu...sau al nostru...finalul acestui "tot" cutremurandu-se cu un soptit...
"Te iubesc..."
"Si eu te iubesc..."

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu