sâmbătă, 6 martie 2010

Iarna rece.



Ma pierd intr-un somn de iarna,atat de adanc,iar tu incerci a ma trezi...si nu poti...
Si totusi ma inselam atat de amarnic ca primavara avea sa imi lumineze putin viata.
O iarna inifinita.
Ninge.
Iar si iar.
Intre timp,omul de zapada s-a topit.
Dar acum,pare ca vrea sa revina la viata.
Vantul imi sopteste ca va fi iarna.
Se pastreaza.
Martie...Iarna...
Si cat de repede imi trece timpul.
Simt mult prea profund totul.
Cat pot sa fac asta?...
Mii si mii de fulgi de zapada!
Mii si mii de oameni!
Fulgii de zapada se topesc.
Oamenii mor!
Ma duc sa imi imbratisez omul de zapada.
El ma iubeste.
Si inca atat de mult.
Acum sunt atat de rece...
Inainte imi era frica sa il imbratisez,mi-era frica sa nu il ucid!.
Acum nu trebuie sa imi fie frica...acum sunt atat de rece...
Si cu toate astea...
Iubesc.
Nu ma voi mai incalzi niciodata.
Iubire de gheata.
Strapunsa de foc...
Sau nestrapunsa de el...
Si totusi...
Sunt atat de rece...incat...parca am murit.
Oare mai respir...
Ceata imi tulbura ochii...
Zapada ma acopera...usor,linistit.
Iar eu...
Oare mai traiesc?...

Un comentariu: