Muritorii traiesc mai tineri sau Gargarite,Arici si tot ce ne trebuie

A fost odata ca mai mereu,
Intr-o padure,o Gargarita ce se plimba si se bucura de o dimineata fermecatoare de vara. Printre flori si pomi,si printre melodiile pasarilor.
Merse ce merse si se intalneste cu Ariciul ,ce statea singur,trist,cu o mare suparare :
Nu stia sa zboare !


Se saluta.
Ariciul isi scoate palaria,Gargarita face o plecaciune mica,si se aseaza la o mica taina.
Ariciul,fiind mult mai mare decat Gargarita noastra,avea un aer de superioritate,iar sarcasmul din voce il facea si mai intepator decat parea.
Uitandu-se in jur,nu mai era nimeni-nimeni ,si asa ca s-au pus pe discutii aprinse : despre buline,despre frunze,despre pamant,despre Soare,despre luna ,despre mierle,despre tot si toate cele,si despre ceea ce era cel mai important pentru Arici,zborul !
Gargarita s-a oferit sa il ajute,pe Aricel.

Ariciul nostru a vrut sa para mai.... "cu mot" decat domnisoara Gargarita,asa incat ii raspundea in doi peri si neinteresat,desi dorinta lui cea mai mare,era sa stie cum sa zboare.

(  avea un suflet bun,dar animalele padurii il intunecasera putin cate putin,pana cand Ariciul cel Morocanos ,era rau cu toate animalele,pasarile,insectele de langa el. )


Dintre multimile de fapturi  ,se atasase de domnisoara Gargarita,si discutau vrute si nevrute,oricand aveau ocazia. Chiar daca discutau si se jucau impreuna,animale cele rautacioase tot mai treceau pe langa ei,vorbeau,radeau,si il suparau pe domnul intepator.
 Il faceau pe Aricel si mai suparacios si rautacios !
Parca vroiau sa distruga si ultima bucatica de fericire din Aricel.
Zis si facut !

Ariciul nostru,dupa un timp,a uitat ca Gargarita este micuta si firava,cel putin mai firava decat el,si a inceput sa o trateze ca pe celelealte animale ce l-au tradat.,desi Gargarita nu l-a tradat niciodata !
Si a tot trecut timp,in care Gargarita a vrut sa il inteleaga pe Aricel,si sa il faca sa zboare,dar el nu mai vroia,iar palaria nu mai era nicaieri,plecaciunile se transformasera in priviri aprinse....a trecut mult mult timp,ani si ani,si ani buni. Nu se mai schimba nimic,pana si acele erau parca mai mari,si amenintatoare.


Pana cand,Gargarita noastra,cu o urma de regret,si o mica-mititica lacramioara si-a luat zborul si-a plecat.

Dar,dorul de Arici era mare si aprig,si-a deschis aripioarele si a asteptat o urma de vant. A venit,a suflat,si a plimbat Gargarita pana...


Intr-o zi,cand a dat din intamplare,peste un arici,ce statea singur pe-o carare,asteptand sa zboare.


Realul-ireal :



prefer sa-ti zic acum :
te iubesc.



 sunt tanara,ce mi se poate intampla?