sâmbătă, 23 ianuarie 2010

Pierduta printre fulgi de zapada.


Ninge.
Iar ninge...
Prin gndurile mele se napusteste un troian imens de zapada.
Mi le acopera.
Sa nu mai vad nimic din tot ceea ce gandesc.
Sa nu mai aud nimic,din ceea ce vreau sa aud.
Un caine latra.
Aud pasari?...
Nu stiu.
Aud multe lucruri.
Iau un bulgare de zapada...
Il intorc in palma...
Si il arunc spre orizont...si ploaie de zapada se imprastie din el
...Fulgi de nea rataciti...stele cazatoare...
Dar nu vreau sa te uit,sa nu te mai vad.
Eu ce pot sa fac?...
Imbratiseaza-ma.Chiar am nevoie.
Ma pierd usor,usor...printre fulgii ce ating,asfaltul gri.Dar uite,si ei acopera asfaltul,acopera lumea asta. O face alba...imaculata.
Iar eu,printre fulgi,arat ca un om de zapada.
Stii de mine,si este atat de linistitor ca nu mi-ai zis sa plec...
Multumesc...
Linistitor ca ninsoare de afara,ce-mi acopera si mie gandurile...cu un strat alb,fin...
Simt ca ma sufoc.
Dar acum ce se intampla?...
Acum...
Ninge prea mult peste mine.
Nu mai vad nimic...vad doar fulgii de zapada cum vin si mie se aseaza pe ochii blanzi...pe ganduri...
Mi-e frig.
Duce spre infinit...
Ma sufoc,ninge...
Si poate ca eu nici nu mai respir...
Astept noaptea...
Dar ce vad?
Sunt oare lacrimi?...
...Sau omul de zăpadă
prinde-a se topi?...

Un comentariu:

  1. poate chiar plange...

    si in curand fiecare fulgulet va parea ca se transforma intr-o lacramioara... :D

    RăspundețiȘtergere