Muziciana

Inspir poluare Şi-mi expir suflul... Ca să mai dau viață, Expir tot aerul meu Peste Marea Galbenă... Mă cațăr prin blocuri, deasupra norilor Şi mă întreb dacă mă vezi... Oricât aş vrea să te găsesc, Ceața asta toxică m-ascunde. Sunt îmblânzită din negură. Aici e greu şi da, Fac totul mai uşor când râd. Ochii-mi sunt lafel de murdari precum geamurile din hoteluri. Murdari de la poluarea celorlalți. Dar cumva, m-am obişnuit şi sunt blândă. Nici nu am nevoie de ochii mei, te dezmierd cu sufletul. Simțul meu e-n suflet,iar sufletul mi-l curăț mereu, mai ales înainte să te cânt. Ți-e dor de mine ? China, Decembrie 2017

Jazz-ul îmi umple camera,în surdină, cu un vibe bun. Un vibe pe care l-am avut atunci când m-ai ținut de mână. Habar n-am pe unde eşti, ce faci sau dacă îți pasă că mai exist,dar cred că o să mă rup de ideea de tine, aşa cum încep să mă rup şi de ideea de mine . Acum vreo două seri,stând la o bere, am avut impresia că ai trecut pe lângă mine, am tresărit şi mă bâlbâiam. Mi-aş fi dorit să dăm ochi în ochi şi să văd ce ai putea spune,pentru că eu nu aş fi putut spune prea multe. Mă bucur când îmi mai arunci câte un like,la câte ceva. Ştii, probabil tot ce-ar fi putut înseamna " noi ", este deja mort. - sunt secată de versuri şi rime, În care-mi doresc somnul, cu tine.

Sunt pe o altă frecvență, De suflete-mbibate-n carne, Nevroze de vastă demență, M-afundă în noaptea ce arde. Mintea îmi spune să stau, Dar inima-mi bate de teamă, Sa plec,doar asta mai vreau, Demoni la ceruri mă cheamă. Şi urc agale,puțin câte puțin, Mă-nnec în glume false, cu umor, Şi beau pahare pline de venin, Să-mi sting de tot poveştile de-amor. Dar într-o bună zi,un înger a venit, Mi-a zis să stau pe-un nor, la el in cer În brațele lui,uşor am ațipit, Şi îmi spunea că-l cheamă Lucifer... Am râs...mai mult de-atât, ce să mai doresc ? Când am văzut că-n moarte,totul e firesc.

Mă trezesc în noapte,cu inima speriată, Din frici prea mari de om dus spre finit, Am mintea plină de-ndoieli şi-ngreunată, De suflete-mbibate într-un etern sfârşit. Mă scald în zorii zilelor de iarnă trează, Nu văd nimic din tot ce-am mai rămas, Pe ochi pelicula mată se-aşează, Privesc la cer şi la neînfricatul ceas. De crezi că poți salva ceva din mine, Te înşeli amarnic, te rog să nu mă plângi ! Nu poți să-mi zici nimic măreț, străine, Poți doar să pleci, vreau să zac printre stânci. Din ziua-n care simțirea a pălit, Flacara din mine mi-a ars iubirea lumii, Apoi am dat frău liber focului mocnit, Şi am căzut din culmile pasiunii. Sunt doar cenuşa ființei vii ce-am fost, Sunt eu  iar vocea mi-e secată, Mâinile mi-au stat, pe suflet, adăpo...

Taxiul goneşte pe străzi muribunde, Iar eu privesc de pe geam, Număr atent minute, secunde, Din câtă viață mai am. Văd oameni zâmbind, este iarnă... Colind prematur prin oraş, Aş vrea ca mintea să-mi cearnă, Zăpada-nghețată-n lăcaş... Şi trec peste timp,ca o frunză, Plimbată de vânt,peste zări... Uscată, cad pe o peluză, Plină şi ea de frustrări. Aş vrea să mai cânt iar cu tine, Să mai simt ce-a rămas dintre noi, Dar tu esti departe de mine , Iar eu duc un mare război. Aş vrea să-ți mai spun înainte, Să plec din al vieții firesc, În două-patru cuvinte, Cam cât de mult te iubesc... Îți recunosc mai bine în scris, Că drag mi-ai fost de mai mult, Dar sufletul nu l-am deschis, De teamă să nu-mi fii prea crunt.. Multe-am s...

"Uite...esti asa frumoasa... ma acaparezi cu totul, si ai un miros atat de tare, de puternic, prea sagetator, si mi se infige direct in inima, intelegi? si doare, dar jur ca-mi place... toate lucrurile pe care la faci au ceva din esenta ta tare. si pe mine m-ai luat pe sus, esti prea frumoasa, prea misto, si prea buna ( la toate ) pentru mine...si ma enerveaza ca nu vezi chestia asta. si ma enerveaza ca nu vezi ca eu.. god dammit! chiar m-am indragostit dar nu vreau sa recunosc asta! "  ( text trimis de tine către mine, pe yahoo messanger, într-o seară ) oricât de jucăușă eram, țin minte că atunci chiar m-am îndrăgostit de tine.  Am decis să îți scriu o poezie și să te amintesc pentru sentimentul din mine, în care ne-am sărutat prima oară,acasă la tine  Era o iarnă calmă, Încă nu ninsese... tu mi-ai citit în palmă, poveștile pe-alese Ne împrietenisem,  fără vreun obstacol, Iubire-n noi stârnisem, Parcă-ntr-un spectacol Mai mereu când...

Am fost demult prin galaxii pierdute, Prin cerurile reci cu stelele căzute... Mi-am întâlnit acolo,nebunii printre aştrii, Cu ochii lor căprui,verzi,negri şi albaştri. M-am saturat din mici priviri ferite, M-am conectat în feluri diferite, În cântece de dor mi-am răspândit dorința, De a-mi salva în nemurire,ființa. Am ars mocnit în suflet, ani şi ani la rând, Şi stau acum în Soare, cu corpu-mi fumegând... Inima îmi ține ritmul sincopat, Sunt rece de trei zile şi nu m-au îngropat. Dar văd cum lângă mine,tu iar ai apărut, Cu haina ta cea lungă,tăcută ca un mut. Acelaşi chip demonic,îmi râde şi m-alină Şi îmi oferă-ncet, sticluța cu morfină. Iubita mea, ştiu că-mi eşti nemiloasă, Aş vrea să-mi dai răgazul să mă mai uit la ...

Respir din ce în ce mai greu,de oameni mă feresc Frigul mă ține trează, Oraşul m-agită să simt că încă mai trăiesc... Respir din ce în ce mai puțin şi mi se face frică... Autoconservarea asta nenorocită! Nu-mi lasă pace să mă declar nefericită. Mă uit în oglindă şi-mi văd privirea, E lipsită de lumini. O pojghiță Părul e roşu iar cearcănele se tot adâncesc. Împietresc. Mă împleticesc în mine, în venele ce stau să explodeze . Respir vidul şi încep să număr : 10,9,8,7,6,5,4,3,2... Mă uit peste umăr şi o văd... Se apropie încet dar sigur Cu paşi lenți. Îmi respiră în ceafă. Mă încearcă. Şi brusc mi-am pierdut vocea ! Nici nu pot să țip. Simt în mine,inima cum strig...

Mai ştii ? era Septembrie... Am vorbit nopți la rând Despre tot ce ne-nconjoară. Mai ştii când ne-am văzut întâia oară ? Erai acolo, la metrou,râzând Mă aşteptai cu brațele încrucişate, Fumând. Mai ştii că purtam o bluză neagră,o geaca de blugi şi o fusta lungă ? Şi pe bluza îmi scria... " mă joc cu mintea ta "... Nu a fost intența mea, Dar mi-ai plăcut... Aparent, Totul a pornit se la un simplu "send", Al meu. Şi te-am iubit, Atât de mult,încât, De prea multă iubire am murit ... Încet-încet,precum o floare, M-am ofilit,din lipsa mea tine, Din lipsa mea de soare... În care,eu te-am regăsit. La început,mi-ai aruncat cu raze, Mici şi mari, făcându-mă să cresc, Să urc la tine-n minte Cu două-trei cuvinte... Doar poate îți ceream...

Mă gândesc cât mi-aş fi dorit să mă săruți... Să fie imposibil? ...te caut în materie... Oamenii sunt muți, Nu simt nici măcar plăcere... Să te găsesc şi să mă mint Că nu exişti ? Oare-o să mă uiți ? Poate nici nu te-am găsit... Dar, simt destul de clar cât M-am îndrăgostit. Aud melodii pe care ți le cântam, cu ochii semi-deschişi, Privind pe geam... dar zâmbind întruna, Iar tu într-o fracțiune de secundă, mi-ai sărutat mâna. Atunci, inima mea a zis să se-agite puțin, Şi nu ştiam cum s-o mai alin... Făcea o foarte mare gălăgie Şi m-am trezit subit din inerție... Era special, poate pentru mine. Dar am râs mult Cu tine. Cine ar putea să creadă, că mintea mea-i blocată, într-o seară de iarnă, la o be...

Simt cum mă trec fiorii Pe şira spinării, e rece... Dau ochi în ochi cu cocorii Ce-aşteaptă-n azur ca să plece... Rând pe rând decolează, Avioane pe cerul înalt, Luna în noapte vibrează, Din boltă,stelele cad. În sufletul meu e furtună, Se zbate în corp, ca să iasă, Îmi plouă,fulgeră,tună, De azi nu-i mai sunt casă. În mintea mea e deşert, Secat de ape şi oaze cu umbră, Pulsul mi-este alert, Muzica-mi este şoptită şi sumbră În inima mea-i suferința... Şi-o simt cu-atâta ardoare, Mă leg de catarge-n dorința, De-a nu mă pierde în mare. Dar uite-mă,doar a ta, Sirenă cu brațe-nspumate ! Cântă-mi să pot asculta, Cântecul morții-aşteptate !

Şi totuşi... Al meu şi al nostru Pământ m-a făcut să mă-ntorc, Neîmblânzitul cap ca un monstru Mă-ndeamnă cu el să mă joc. De mult îmi zâmbeşte făptura, Acum mi-a întins şi o mână, Cum râde Maica Natura, Cui să-i mai zic " Noapte bună! " ? Simt frigul,în oase se-afundă, Fumez o țigară de foi, Balustrada e rece şi udă, Eu sunt nimic, d-apăi noi ? Picioarele nici nu le simt, De spaimă au înghețat, Cât oare să mă mai mint ?! Sunt singurul meu vinovat... Vântul-mi şuieră-n minte, De câte momente m-agăț... Sunt mii şi mii de cuvinte, Legate-ntr-un singur dezmăț. Vino,doar ține-mă-n brațe, Ştiu că eşti Moartea...nu-mi pasă, Am de la tine chitanțe, Din scurta mea viață frumoasă. Vino, doar cu o sărutare, Ştiu tot ce eşti, nu mi-e frică ! Ia-mi ultima lungă suflare, Vino,la cer mă ridică! În vise să ne auzim, Printr-un cântec sau poate într-un vers, Apoi când ne reîntâlnim, Să râdem,ca mai ieri, prin Univers.

Mă doare stomacul şi cumva cred că e de la guma de mestecat şi lipsa mâncării. Azi arunc tot ce am inutil prin casă, De la haine la mici prostioare adunate în ani şi ani de zile. Azi mă ucid şi-mi dau voie să respir. Puțin câte puțin. Despre ce e vorba ? Despre multe, despre cum uneori mi-e greu, alteori mi-e şi mai greu. Despre cum o ard tristă pe facebook şi râd în afara lui sau despre cum mă doare fix în inimă sau la 100 de km în fața ei. Despre : A fost odată, ca prin basme O veveriță. Ei bine, veverița asta râdea tot timpul. Nu se ştia exact de ce : dacă era drogată sau pur şi simplu fericită şi pentru că râdea tot timpul, animalele o credeau dusă cu pluta. Bai şi cânta !  Cânta a dracu' veverița asta, toată ziua şi toată noaptea. Şi...

Mi-ai sărutat mâinile Şi ai zâmbit. Cum aş putea să nu mă fi îndrăgostit ?

Şi când spun că simt, Nu pot să mă mint. Am râs împreună, Ținându-ne de mână. Mi-ai deschis uşi, M-ai îmbrăcat, Am băut nişte beri... M-ai fermecat, Puțin cam mult  şi ți-am cântat... Rom, absint,tequila. Am scris ca sa rămână , Am ieşit la o bere împreună. Merci.

Încet, peste mine, vine dimineața.Încep să te vreau... Mă ating şi-mi închid ochii : Corpul meu se arcuieşte doar când mă gândesc la tine şi cum m-ai trage uşor de păr. Printre cerceafuri şi perne. Te vreau ! Mă gândesc că îmi place cum mă priveşti, atunci când îți cobori ochii din ai mei pe pomeți, pe buze, gât, piept,sâni... Mă ating iar pulsul meu creşte şi simt cum te doresc mai mult. Mă săruți şi mă muşti de gât iar mâinile tale sunt pe sânii mei,întărindu-i şi făcâdu-i dependenți de tine. Buzele mele şi degetele tale. Ştii imaginea prea bine. Fuck ! cât te vreau...pulsez doar la gândul că limbile noastre sunt împreună şi mă faci să gem. Încet. Ştii că îmi plac mâinile tale. Simt cum cu o mână mă apropii de tine şi mă strângi în brațe, apoi te afunzi în mine cu cele două degete de la mâna ta dreaptă . Ah ! Şi-mi spui "...mmm,încet frumoaso...jucăm un şah ? Eu zic shhh şi tu ahhh ? " Şi te joci, "shh..ah !"  cu mine, în mine,în timp ce ne sărutăm d...

Aş vrea să-ți scriu că îmi dor de tine, Dar cred că nici măcar nu ar conta... Poate-ai râde pe furiş de mine, Şi la asta, noi ne-am rezuma. Aş vrea să-ți spun că poate îmi lipseşti, Dar cred că nici măcar nu ți-ar păsa... Aş vrea să mai aud de tine din poveşti, Dacă sufletu-mpietrit m-ar mai lăsa... Am fi învățat câte-n Lună şi în Stele , Prin galaxii,râzând ne-am fi plimbat, Dar suntem universuri paralele, Şi prin găuri negre am picat. Daca noi nu ne-am fi cunoscut, Iar eu nu aş fi dat un simplu send, Acum povestea noastră-ar fi avut, Un final frumos cu happy end.

M-ai sunat... Când ți-am auzit vocea, Inima mi-a stat Pentr-o secundă sau poate mai mult, Mi-era frică să te mai ascult... Am simțit durerea-n piept Şi sufletul cum a ieşit încet Din mine, Aproape nesfârşit De dureros,spre tine Şi atât de incert. Crede-mă,am încercat să opresc Din glas Un tremurat... Să nu mă simți că te iubesc, Şi că tânjesc melodic După sărutul tău demonic. După atingeri, Lumânări, Stingeri Din noi. Dar cum să-mi fie... Daca sunt mai moartă decât vie ?... Şi am zis că nu-ți mai scriu nicio poezie !!

O etapă a autodistrugerii mele de după vârsta de 17 ani, a fost suferința venită din copilărie,felul în care am fost tratată încă de când încă nu ştiam să-mi stabilesc nişte bariere şi nişte granițe. Simțindu-mă singură mai tot timpul, am dorit oameni în jurul meu, copii cu care să  mă joc, mai târziu, adulți cu care să pot comunica. Întotdeauna am iubit viața, cu tot ceea ce implica ea, de la muşte la elefanți la maimuțe şi şerpi,însă o parte importantă pe care am iubit-o în viață a fost rasa umană. De copil îmi puneam speranțele în oameni, şi de fiecare dată eram dezamăgită. Nu stau să-mi plâng de milă, dar spun cu mâna pe suflet că supraviețuirea mea constantă, a fost datorată muzicii pe care am ...

Îmi placi. În primul rând îmi placi,dar îmi placi cam mult. În al doilea rând îmi placi cam mult. Îti mai scriu uneori Pentru că mă mai trezesc cu tine-n minte-n zori... Şi-ți scriu,cu teamă să nu par prea mult... Dar am răbdare şi o să te ascult. O să-ți mai scriu poezii... Pe la ore târzii Pe telefon sau poate pe hârtii... Scrie-mi Orice-ai spune, Vreau o conexiune. Stii că ieşim din tipar, Limbile noastre sunt traduse în alt dicționar.

Când sunt singură, mă doare-n piept. Sunt anxioasă şi îmi vine să bocesc ca o femeie de-aia "suferindă"...dar, nu am voie, boceala mea nu e acceptată de persoanele apropiate. Când mă gândesc că trebuie să cânt, nu ştiu cum să fug mai repede şi mai departe, când mă gândesc că mi-e foame, nu ştiu cum să evit să mănânc, cel puțin în public. Când sunt singură nu ştiu cum să mai fug în alte părți să stau cu diferiți oameni. Sunt oameni care întreabă alți oameni ce e cu mine, că totuşi scriu chestii cam morbide, sunt cam ciudată, iar cei care răspund zic aşa : • "Ce să fie, aseară a cântat, nu avea nimic, nu ştii cum sunt artiştii ? Mai dilimani " " • " poate e pe ciclu. " • " e ea mai sensibilă " • " pune mult la suflet " • " o fi vorbit cu un psiholog ? " • " toată lumea are probleme " • " vrea atenție " • " are nişte probleme " • " ei, are "... Nu mai bine dați un telefon ...

Un suflet curat şi viu e format din iubire, ca un cristal de care trebuie sa fii conştient şi să ai grijă. Un suflet blând este un suflet care are copilul interior păstrat. Pe suflete nu calci, aşa oricum. Mai ales dacă şi tu ai un suflet. Dar dacă : Sufletul tău este intoxicat, acceptă că poate sa nu fie fatal şi nu distruge alt suflet doar dintr-o superficialitate şi o iluzie a inexistenței altui suflet pe Pământ. Ai încrederea că alt suflet îți poate fi vindecător. Umanitatea din noi a crescut la un nivel atât de înalt, dar s-a dezvoltat eronat  ducând spre o dezumanizare care nu se duce în sălbăticie, ci cade într-un purgatoriu, cade într-un sistem robotic, lipsit de sentimente şi empatii. Un sistem inuman, creeat de om. O viață falsă, o realitate dură care-ți sperie interiorul, ...

Mi-e frig. Şi mai am de stat, Dar să ştii că te-aştept... Dezbrăcată-n pat.

O să încerc să-mi iau gândurile de la tine O să încerc să fiu ceva mai frumoasă O să încerc să te pastrez in suflet O să încerc sa nu-ți mai vorbesc O să încerc să nu te mai văd O să încerc să te mai simt O să încerc să nu adorm O să încerc să nu ce ? O să încerc să zic O să încerc să O să încerc O să O Of! Ştii că dacă încerc îmi anulez următoarea acțiune . Prea multă spovedanie.

Stii care e partea proasta ? Ca ma mai gandesc la tine,uneori, In fiecare zi. Si ca mai si semănăm. Dar am semanat furtuni. Si mi-ai tunat Si mi-ai turnat Cu galeata. Da, asta e partea proasta. Ca ma gandesc la tine. De trei ori pe zi si intre mese. Si daca vreodata te-ai intoarce, as pica in plasa ta. Chiar te-am iubit. Naiba sa ma ia

Innebunesc cu nesomnul asta. Ti-am scris aiurea. Iar. Degeaba. Fuck.

Azi mi-a trecut prin minte că nu gândeşti la mine, M-am întristat, puțin... deşi... Nu te cunosc din plin, Şi nici nu cred că vii. Deci, n-ar avea de ce, să fiu în a ta în minte, Şi să mă regăsesc, la tine în cuvinte. ( dacă-i o iluzie, te rog să-mi spui acum, Să nu te-ncurc din drag, să-ți stau aiurea-n drum ) Citindu-te,aseară, stãnd în clubul plin, Am avut impresia, aproape din senin, Că-ți sunt prezentă-n gând şi sincer,am simțit, În piept cum inima, în goană mi-a fugit. Obrajii-mi erau roşii, aveam un zâmbet plin... Şi-mi repeta rațiunea, să nu-ncerc să m-alin... Dar, jur, m-am bucurat când am visat puțin, Că o să mă săruți, la un pahar de vin.

Vietile ne sunt paralele... toate intre ele, Dar sunt aici, acum. Sunt acolo si dincolo de scrum... azi şi ieri, maine şi acum. poate... o sută de ani, pe-acelasi drum. Eu,omul, Prezent in toate. pana la cele mai adanci colturi ale sufletului meu. In amor si Naivitate Si-aud voci, adiacente existentei mele. Eu,omul, sunt prezent în ele . Mă ascult. Mă dau Ma iau Atat de mult Iubesc . Mai mult de cat as putea iubi acum un minut, mai mult decat acum o secunda. Interminabila simtire a sufletului meu Uneori e greu... Mă reCreez ca Univers sufletesc Ma inalt si ma plimb... Plutesc. Sufar si in propria-mi fericire, ating clape . Ma simt in toti porii Cum cresc. Simti ? un film În mine. Un film al meu, Cu tine. Ma conectez, mai rar, mai des Sunt viu Sunt wireless.

Uneori mi-as fi dorit sa cred in dumnezeu, era mai simplu,ma alinam printr-o ruga, si stiam ca el are grija de sufletul meu, printr-o simpla spovedanie Dar nu ma pot mintii, nici pe mine nici pe el, asa ca recunosc : Cea mai mare greseala pe care am facut-o , a fist ca ti-am dat sufletul meu. crezând, în naivitatea mea, că primitorul nu o să îl izbească de pământ,apoi să-l calce de mii de ori, până când să nu-l mai pot atinge nici măcar pentru a-l ridica, deoarece, atingându-l...ar durea şi mai rău. Mi-am băut toate amintirile cu tine şi am fumat tot ce simțeam. Oare crezi că e uşor ? Crezi că e uşor să-mi duc paharul în dreptul buzelor şi să tânjesc după sărutul tău ...? dar în față să am doar o vişinată... Să-mi aprind țigările pe care le fumai tu, doar cât să m...

In ochii tăi s-a reflectat iubire... Ieri te-am zărit, azi am zâmbit. Te-am învățat c-o singură privire. Dar s-a sunat... Orele s-au terminat Si după toate, şcoala noastră s-a finit. Am absolvit... Şi-am absorbit din tot, Fară rost. Iubirea noastră-acum... a fost.

Iar acum când zic, nu mai vin niciodată. Dracu să ne pună să ne întâlnim din greşeală. Ca tot dracu o să regrete

Să faci o dată o greşeală e neştiință. Să o faci a doua oară e prostie. Iar eu, pentru muza dracului... Am făcut prostia.

Şi dacă-ți spun că te-am visat...? La ce m-ajută ? Ce de dragoste mi-am mai imaginat... Dar toată-i mută l. Habar nu ai că la cum scrii... mi-ai aprins un bec în cap . O idee despre cum ne-am mai iubi... Pe muzică ...de la rock la hip-hop Sa fiu blestemată ! Îmi place de tine,mai mult decât ar trebui. Nu te mai cunosc odată ! Ce jale e să fii ! Am visat. Erați amândoi cu mine, Iar eu, în loc să mă mai uit la el... mă uitam la tine. Ştiu că dacă ți-aş cânta, te-aş fermeca Puțin câte puțin, Şi ai scăpa din gustul de venin. Dar poate nici nu vrei, şi-ți plac doar amical... doar nu-mi apari chiar tu, călare pe un cal.

La mine Şi din amor şi din dezastru, Ies poezi sau piese de teatru. Sa fie primit

Nu. Răspuns final. 100 de puncte. Ai de gând să mă ajuți? Ai cu ce ? Dacă nu, atunci nu mă mai întreba. Ştii ce fac ? Mă plimb prin frig şi vreau să îmi cumpăr o floare să mi-o dau cadou şi să o pun pe piept. Ştii ce mai fac ? Stau în pat şi plang din gând în gând. Clişeic, nu ? Şi îmi pregătesc mormântarea. Am nevoie de ajutor. Dar nimeni nu poate,iar eu am obosit. Ce crezi că mai fac ? Caut ființe şi caut iubire. Poate până îmi ucid sufletul. Epatez în virtual. Ştii ce mai fac ? Îți zâmbesc şi în minea mea se desfăşoară propria-mi scenă de dezumanizare. te uiți la un suflet cum moare Mănânci floricele Dă şi volumul mai tare, Pune ochelarii 3D... Nu e amuzant ? Hahaha Este chiar o tragicomedie.

Una din greşelile supreme pe care le-am făcut  în scurta mea viață, a fost să îmi  deschid uşa sufletului. Să îl iau în mâini şi să îl dăruiesc...crezând, în naivitatea mea, că primitorul nu o să îl izbească de pământ,apoi să-l calce de mii de ori, până când să nu-l mai pot atinge nici măcar pentru a-l ridica, deoarece, atingându-l...ar durea şi mai rău. - ce greşeală fatală... Doamne, uneori mi-aş dori să pot crede orbeşte în Tine, să mă pot mângâia printr-o rugă, să ştiu că Tu ai grijă de mine şi de sufletul meu... dar nu pot. Nu pot sa mă mint, nici pe Mine nici pe Tine. Mi-am dorit o ființă, să simtă.Să-mi simtă sufletul fără a-l răni. O ființă care nu poate ucid...

" - Cum a murit ? - A imbatranit si i s-a oprit inima... -Dar vad ca ceasul de la mana inca ii merge.De ce are nevoie de el? Doar nu mai intarzie nicaieri...  " Asa e... Si la petreceri, oamenii vin si pleacă. Lafel ca pe Pământ  .

Ai vrut să-ți fiu doar omul, fară de-a mea artă, În două să mă tai, pentr-a-ți fi consoartă... Nu am putut desparte, trăiri de zi cu zi, Fără a mă trece prin dragul de " a fi "... Cum să doreşti din mine... doar omul, nu şi-artistul ? Atunci nu sunt completă...unde-aş ascunde visul ? Unde-aş mai merge, purtată lin de vânt ?... Să plec din mintea ta, aşa din când în când ?! Se spune că atunci, când un artist iubeşte , Moartea pe amandoi, uşor, vă ocoleşte... Dar cum ai vrea să trăieşti neîncetat, Dacă pentru tine, el nici n-a existat? E uşor să mă iubeşti, dacă înțelegi, Că-n universul meu, există două legi... SUFLETUL şi MINTEA nu se vor subjuga, OMUL şi ARTISTUL, nu se vor dezlega.

Pentru că umblă o mișcare feminstă în virtual, am decis că e momentul să iau și eu parte. Pentru cei care nu știu ce este această mișscare, e foarte simplu : femei, care- și povestesc abuzurile (verbale.sexuale, corporale, psihice ) de-alungul vieții . Decid să îmi fac cunoscută prezența printre voi, să vă arăt că exist și simt. Totul a început din copilărie, aveam vreo 5-6 ani și mergeam cu mama către grădiniță. Am ajuns, mama m-a lăsat acolo. Mă jucam cu copiii, când domnul Nae, un tip pe la 50 și ceva de ani ( instalator,electrician, ceva ) m-a chemat pană la el, pretinzând că mi-am uitat o jucărie în baie. M-a aluat în brațele lui si mă pupat pe gură, punându-mi mâna, în părțile intime, practic m-a apucat de dânsa.  Instinctiv am început să plâng. Mi-a dat o palmă și mi-a spus că sunt o fetiță proastă și neascultătoare. Tremuram. Am ajuns în clasă, iar educatoarea m-a pus la colț cu un plasture pe gură pentru că am îndrăznit să spun ceva despre domnul Nae. Niciodată nu ...

M-ai pedepsit mult...mult pentru ceva ce nu am facut m-am simtit biciuita de fiecare dată când am vorbit. M-ai pedepsit prin tot, m-ai omorât fără să ai vreo remuşcare  şi poți sta în linişte. Am văzut că ai depus tot efortul necesar să mă omori şi ai aproape ai reuşit. Felicitări !  Mă doare tot. In toată semi- moartea asta şi pedeapsa asta pe care nu mi-am meritat-o. Pedeapsa asta crudă a ta ...eu nu am meritat-o. Este ca şi când m-ai fi întins goală pe jos, pe asfalt spunându-mi că o să mă iubeşti iar eu te-am crezut. Însă tu aveai langă tine, la îndemană, orice armă pe o masă. Începând de la ace la cuțite,la grenade, la pistoale,aveai pe lângă şi  un scaun electric. Ai început să le testezi pe mine, să vezi cât pot îndura...

Spui că gandul ți-e la mine, Apoi, simplu, mă arunci... Cât de-uman e pentru tine, Să-mi faci răni atât de-adânci ? Mintea mea te-a-mbrățişat, Sperând...poate într-o zi, Aşa cum eu te-am visat, Că la mine vei veni ?... Este toamnă, viața moare... Colorându-se-n Zenit... Astăzi,inima mă doare, Sufletul mi-e răvăşit. Ai făcut din mine, iar Praf şi pulbere în vânt... Nu mai pot să merg, să sar, Mi-a rămas numai să cânt... Însă vocea mea e stinsă, Pieptul mi-este încordat, Doar iubirea mi-e aprinsă, Într-un corp dezacordat. Poate asta mi-e pedeapsa, Dragostei ce eu ți-am dat... Să-mi omor încet sinapsa, Pentru tot ce ți-am purtat. Oare aşa-mi este-n viață ? Nu mă cruță Suferința ? Să tot am lacrimi pe față, Şi să îmi distrug conştiința...? Cât de crudă şi morbidă, Poate fi astă iubire... Seamană cu o coridă, Cere chiar, despăgubire... Nu mai am nimic de dat... Am plătit cu tot ce-aveam... Viața mea, dacă puteam, Pe loc o amanetam... Însă nu ți-ar fi de-a...

Aş putea să-ți scriu melodii, Prin nopți cu poezii târzii... Dacă m-ai face să-ți cânt M-aş lăsa purtată de gând, Pe mâinile tale, Printre petale, Aşa " ca şi când Numai dragostea noastră ar mai fi pe Pământ " M-aş lăsa în voia ta, M-aş conecta La mintea ta, Ca un vuiet... Dar cel mai mult Ne-am conecta În suflet. Oricum, stim că-n viața noastră amară, tot chimia interioară E superioară .

Mă Simti ? Se-ntâmplă. Ne înâmplăm pe limbă şi pe tâmplă M-am dezbrăcat în câteva poezii, Pentru tine, aş scrie versuri mii Pe cerceafuri,aş scrie, Pe perne,întinsă Îți stau. Goală,destinsă În mâinile tale. Lasă-ți buzele să vrea Pielea mea Pe pielea ta Lasă-ți mintea La mintea mea ,conectată Inspira-te Să ne upgradăm în gemete Amandouă deodată

De mi-ai lăsa mâinile să te cuprindă, Aș ști cum să-ți pictez cu mintea începutul... Niciunul dintre noi nu ar putea să mintă. Ți-aș da jos , sabia și scutul... De m-ai lăsa, în ochi să te privesc, Absența ta ar fi prezență, Ai avea în dar, iubirea de-omenesc, Iar viața mea ți-ar da din nou esență. De te-ai uita, puțin, pe geam la mine-n suflet, Ai putea să-ți vezi oglinda feminină, Nu ai  mai fi hoinar căci printr-un tunet, Ai afla, cu cât drag îțî poate da lumină... De m-ai lăsa o singură dată, doar să te sărut, Ți-aș încălzi încet-încet simțirea, Să poți avea pentr-un moment, tăcerea unui mut... Și-n inimă să poți îmbrățișa iubirea. Trecutul,dintr-o privire, eu ți l-aș sorbi, Și din durere, ți-aș lua totul cu mine, Cu dragoste, inima ți-aș îmblânzi, Să vezi frumosul ce se-ascunde-n tine. Ascultă-aici și ia puțin aminte : Iubirea se învață, doar dacă se simte... Ea este ca arta, sunt două lucruri sfinte... Și știi că în niciuna, nu se poate minte....

Sunt trează. Pe geamuri văd oraşul luminat... Iar una din luminițele alea, eşti tu Un lcurici, printre alți mii de licurici. Pentru un moment, m-am îndrăgostit. Cine spune că nu pot sa iubesc preț de un minut ? În acel moment, eu te-am iubit mai mult decât ai fi putut simții vreodată. Respirația mi s-a oprit iar colțurile gurii erau asemeni unui zâmbet. Da, era prima.oara când îți zâmbeam. Frumos, nu ?

Mâinile tale m-au dezbracat De orişice armură grea... M-ai văzut atât de goală, De ce m-ai înjunghiat ?... Sufletul acum îmi plânge! Priveşte-adânc cum mă sfârşesc, Băltind în propriul negru sânge, Amețesc şi obosesc... Şi-mi vorbeşti atât de rău... Ori prin țipete, ori şoapte, Ochii-mi sunt încețoşați... Inima nici nu-mi mai bate... Poate-abia acum ți-e bine, Când nu mai respir deloc, O să fii doar tu cu tine, Şi cu-al tău macabru joc ! Ai plecat...eu nu mai ştiu, Oricum nici nu ți-a păsat, Mi-ai lăsat trupu-n pustiu, Sângerând şi dezarmat...

Îti mai aduci aminte când, Mergeam în doi pe drum cântând ? Când timpul parcă se oprea, Şi-ndrăgostiți el ne ținea ? Când ne zâmbeam, nesaturați Şi adormeam îmbrățişați ? Eram,parcă, într-un vis, Mergeam de mână-n Paradis... Îți spuneam "să nu mă pierzi" , Prin ochii tăi căprui sau verzi... Mă întreb, oare mai ştii... Când nopțile ne erau vii ? Cand privindu-ne, şopteam... ...cât de mult noi ne iubeam ? ----------------------------- A trecut un timp şi toate, Parc-au dispărut departe... Acum noapțile-mi sunt albe, De suspine şi de dor, Mâinile nu-mi mai sunt calde, Inima-mi spune că mor... Ochii-mi sunt prea trişti să vadă... Lacrimile stau să cadă.. Pe podea, căci nu mai esti. Sa le prinzi, ca în poveşti. M...

Am febră.Sunt răcită... Caut om să-mi facă un ceai, să stea de poveşti... Hai,stai ? Poate eşti tot răcit ca mine.... Măcar să împărțim aceeaşi boală... Sau poate aceeaşi tristețe... Cana mi-e goală. Am febră.Sunt lentă... Mintea nu mai poate fi atentă La nimic... Iar pielea-mi arde şi nu pot s-o sting... E de la frig... Şi câtă contradicție...?! Îmi arde corpul Când inima-mi-ngheață... Ce păcat, ce blasfemie ! Poate de acolo să fi răcit aşa... Să-mi fi fost prea frig în suflet Şi corpul meu să fi reacționat ? Ca să mă poată ține, Toată ziua-n pat ? Nu prea mi-e bine... Dă-mi o aspirină, Pune de un ceai ... Şi stai puțin cu mine.

Habar nu ai, straine,  Ce mi-a nutrit în suflet ! O viață-ai luat din mine, N-a mai rămas un scâncet ! Habar nu ai, străine, Cât am putut eu duce Pe tine și pe mine... Pe unica mea cruce ! De unde să mă știi ? De unde să mă vezi ? Când ochii tăi sunt fragezi Și-n vene-ai muguri verzi ?  Avem să știu vreodată,  Că am să te iubesc ? Cu mintea-tulburată, De tine mă feresc... Și scrumul din țigară, Pe jos l-am aruncat, Peste tricoul tău, Lăsat pe lângă pat. Habar nu ai iubirea... Nu poți a întelege,  Că numai fericirea, De jos te mai culege... În toată suferința,  În tot acest vast chin, Aleg să-omor dorința Cu un pahar de vin. Dar dacă toate-acestea, Au fost în neștiire,  În cazul meu și-al tău, atunci, nici nu a fost iubire. A fost ceva fragil ? O mică încercare ? A fost ceva subtil ? doar semne de-ntrebare... Mai lasă-mă în pace! Să pleci din capul meu ! Că-n i...

Peste corpul tău, se aștern zorii. Ah, cum te sculptează,  ...trec norii... Lumina pe spate ți se-așează. Ușor te-ating pe umăr și pe piept,  cu chipul m-adâncesc in gâtul tău, uneori îmi place să te-aștept. Să-ți scriu erotic ? de parcă nu-s atâtea și atâtea poezii pe lumea asta... și-atâtia oameni dornici să mă citească goi. Mai ieri am lăsat pe la cuprins, vreo doi... Adam și Eva își ziceau,  Și prin patul meu, cu-n măr ei se jucau... M-au privit intens, străinii... Și m-au invitat,  La un pahar de martini,  la mine în pat - Oooh! ce frenezie ! pe-o bucată de cerceaf,  Câtă fantezie ! Aș putea să îți continui povestirea,  Cum m-au plimbat,aiurea, prin Eden Însă-acum nu m-am lăsat cu firea -  ...mâna mea te-atinge pe-abdomen. Și cum mergeam,râzând cu ei prin Rai, Oare să fi fost o simplă zi de Mai ?  Totul înflorit, iar Soarele-ncălzea Trupurile goale și pielea mea. Ne...

Nu mai am aer! Parcă mă sufoc ! Inima o ia uşor-uşor din loc... Şi tremur puțin, de la oboseală... Adunate toate într-o mahmureală.

Te-am prins, dintr-o greşelă, stocat atent în minte, Şi-acum îmi stau pe buze, vreo două-trei cuvinte... Căci, foarte mare mi-a mai fost mirarea, Când ochii tăi îmi cam îngreunau suflarea. Nicicând nu ştii cum viața te atinge, C-un sentiment platonic, ce inima nu-l stinge. Doar ai zâmbit puțin şi-ntreacăt ne-am privit , Iar preț de un minut, eu m-am îndrăgostit. Să fie de la toamnă ? să fie doar tăcearea Ce-o simt în suflet iară, să fie doar durerea ? Aş vrea să ştiu şi eu, că prea mult te doresc! Să fie o iluzie ? Un joc actoricesc ?! Ce gânduri mari! Ce tot îmi mai pasă ?! La anii mei, nu sunt prea serioasă ?! În seara asta, râd, am dat totul pe mute... Pentru-aceste sentimente, merit un sărut !

Dacă mintea mea se mai duce cu gândul spre tine, eu cu creierul meu o s-o cert, urlând din toate venele ! Dacă inima mea o să mai tresară la auzul unui sunet de-al tău,o să-i comand să se oprească din viață un timp ! Dacă ochii mei se mai dilată vreodată la imaginea ta, o să-i smulg din locul lor, precum Oedipe. Dacă buzele mele vor mai vrea amintirea sărutului tău, le voi otrăvi ! Dacă limba mea va mai articula numele tău, o voi arde subit ! Dacă pielea mea te va cere, o voi rupe cu totul ca pe o haină veche şi ponosită şi o voi arunca peste Valea Plângerii ! Dacă mâinile mele se vor împreuna din dorința mâinilor tale,voi lupta până o să învețe să fie singure. Dacă picioarele mele mă vor duce în locurile bântuite de noi, le voi împiedica ! Daca sufletul meu va zbura la tine, trupul meu îl va dezmoşteni iar eu voi fi o stană. Nemişcatā de timp şi erodată de viață,  stând la o masă,oarbă, fumându-mi plămânii, cu ochii aruncați pe jos,mâinile-ncleşate, iar pielea lăsată-n cui...